Selectia sexuala si feminismul

Conform teoriei lui Darwin, selectia naturala e motorul evolutiei.  Indivizii care prezinta un avantaj relativ intr-un anumit mediu, vor avea mai multi urmasi viabili, care le vor transmite caracterele in urmatoarea generatie.  Ceea ce mai putin se stie, este ca aceasta idee, a selectiei naturale, e mai veche, preceda aparitia cartii „Originea speciilor”. Au fost si altii care au exprimat-o, chiar legata de evolutie (v. teorii ale evolutiei). Era si simplu, pentru ca fermierii creaza pe acest principiu soiuri de plante si rase de animale de mii de ani. De ce nu ar face si natura acelasi lucru?
Dar Darwin a avut o mare ideea originala:  selectia sexuala.  In „The descent of man” vorbeste despre ea chiar la specia noastra. In plina epoca victoriana, el arata faptul ca femeile fac selectia sexuala, asa cum la alte specii tot sexul feminin are aceasta grea obligatie. Femeile  isi aleg partenerii, asta e ideea. De ce? Dawkins aduce o explicatie in „Gena egoista”, pe care o nuanteaza apoi in „Ceasornicarul orb”. El spune ca sexul care investeste mai mult in reproducere isi „vinde” mai scump participarea la acest act.  Femelele investesc mai mult in ovulele lor, care sunt mult mai mari, deci ele isi aleg partenerul, spune Dawkins. In interesul lor e sa nu isi risipeasca ovulele combinandu-le cu orice gene.  Trebuie sa aleaga doar cele mai bune gene disponibile. In „Ceasornicarul orb”, Dawkins nuanteaza aceasta idee, dar pana la urma rezultatele sunt aceleasi. Chiar daca ovulele sunt mari, iar spermatozoizii sunt mici, spermatogeneza este un proces energofag. Dar numarul de ovule este mai mic decat cel de spermatozoizi.  Pentru ea un ovul e pretios, deci trebuie sa il investeasca mai bine.

De la coada paunului la generozitate

Dar daca despre selectia naturala s-a vorbit mult, selectia sexuala a intrat in discutii cu mult mai tarziu, in secolul XX. E drept, in general selectia a fost greu de digerat de biologi, inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Ea s-a impus abia o data cu sinteza moderna, teoria evolutiei care reuneste mecanismul selectiei naturale cu noile descoperiri ale geneticii, adica la jumatatea secolului al XX-lea.  Unii autori s-au intrebat de ce selectia sexuala a fost oarecum lasata deoparte atata timp. S-a vehiculat ideea ca statusul femeii a fost „de vina”. Femeii (femelei) ii revenea un rol biologic foarte important, care era greu de acceptat in acele conditii sociale. Totusi, asa cum subliniaza alti autori (idee la care subscriu), aceasta idee a fost pur si simplu mai greu de inteles. E drept ca impunerea ei a coincis oarecum cu avantul miscarii feministe, dar a coincis probabil si cu o mai buna intelegere a unor fenomene. Orice teorie stiintifica e foarte greu de inteles de catre altii decat autorul ei, de aceea se impune mai greu.

De ce e atat de importanta aceasta idee? Pentru ca explica fenomene imposibil sau greu de explicat prin selectie naturala.  Asa cum subliniaza Tor Norretranders  (cu o taiat, care se citeste o cu umlaut) in „Omul generos” (editura Publica 2008), daca selectia naturala este conservatoare, selectia sexuala e foarte creativa. Ea fixeaza caractere care nu par esentiale pentru supravietuire, mai mult, care par nocive sau chiar foarte nocive pentru supravietuirea individului respectiv.  Prin selectie sexuala se incearca explicarea multor caractere dificil de explicat pentru darwinisti, de la coada paunului pana la inteligenta umana, creierul urias si chiar generozitatea umana.

Exemplul clasic este coada paunului. Cu cat un paun are coada mai lunga, el e mai dorit de femele, ba mai mult, paunitele cu care se imperecheaza depun mai multe oua decat cele care se imperecheaza cu masculi cu cozi mai modeste.  De ce? Atat Dawkins in „Ceasornicarul orb”, cat si Norretranders (care nu este biolog) vorbesc despre ipoteza, contestata in anii ’70, cand a fost lansata, dar care s-a impus ulterior, a lui Zahavi, un Israelian. Zahavi lanseaza ideea principiului handicapului. Adica daca un paun are coada foarte lunga, el este expus pradatorilor mai mult decat cei cu coada scurta, mai mult, el consuma mai mult pentru mentinerea acestei podoabe, are si probleme la zbor. Totusi, prin coada aceea lunga, el comunica femelelor ca in ciuda acestor handicapuri, el e in viata, deci genele lui sunt foarte bune, deci merita sa fie tatal unor pui. De aici, ipotezele se tin lant. Ce gene importante ar semnaliza? De exemplu cele de rezistenta la diferiti paraziti. Exista gene de rezistenta pentru un anumit parazit, dar cu cat un individ are mai multe astfel de gene, care confera rezistenta la diversi paraziti, cu atat coada lui e mai lunga.  Raspunzand altor probleme legate de aceasta ipoteza de exemplu cum stiu totusi paunitele ce se aleaga, s-a avansat ideea ca daca ele au gene de coada lunga, aleg masculi cu coada lunga, conservandu-si si intarindu-si fenotipul in generatia urmatoare.

De cand selectia sexuala a intrat in vizorul evolutionistilor, ea devine solutia aproape a tuturor problemelor darwinistilor.  Selectia sexuala explica totul, de la absenta osului penian la om, ca la alte primate, ceea ce ar permite o erectie fara ajutor, cea ce ar constitui un indicator al sanatatii masculului (exemplu gasit la Dawkins) pana la altruism, creatie artistica, limbaj etc.

Ce gandeste paunita, dar si alte femele?

De acord cu existenta sexuala, care intr-adevar explica existenta unor caractere care nu numai ca nu ajuta la supravietuire, o pot pune chiar in pericol. Totusi, sa credem ca exista asemenea subtilitati in creierul paunitei, care nu e pana una alta decat o gaina cu parul lung (definitia nu-mi apartine)? Pasarile vad foarte bine, mult mai bine decat primatele, nu vorbim de alte mamifere. Raspund bine la stimuli vizuali. Stiu ca la vederea masculului, cel putin la porumbita, are loc ovulatia.  Nu stiu la paunita, dar daca e asa, in momentul in care vede un stimul sexual mai puternic, ovuleaza. Stimulul ar fi coada. Paunita nu ar face altceva decat ar discrimina stimulii mai puternici de cei mai slabi. O coada mai mare e un stimul mai puternic.

Sa ne gandim la varietatea extraordinara a preferintelor unor femele cu creier foarte sofisticat: femelele de om. Si la „utilitatea” pentru noua generatie a genelor unor masculi precum Passaris sau Nica, foarte doriti dupa ce au devenit celebri.  Femeile au nevoie de stimuli, indiferent de unde vin si cat de puternici sunt, de la aspect exterior, bani, succes, pana la subtilitati afective, un principiu ar fi insa ca barbatii care comunica mai bine ceva, indiferent ce, ar fi cei preferati de femei. Daca nu comunici, nu ai. Cu cat comunici mai bine, indiferent ce, ai mai multe sanse. Cate femei care prefer contabilii cu personalitate gri, ochelari si depresie?

In ce priveste ipoteza lui Zahavi, cred ca spune mai multe despre el decat despre paunite.  Barbatii sunt buni sa vada competitia (sunt obsedati de competitie), femeile sa vada comunicarea. Imi aduc aminte ca acum cativa ani, in discutia cu un un barbat care imi e ruda, el a emis ipoteza ca barbatii prefera femeile cu tocuri pentru ca ele pot sa faca ceva deosebit, ele sunt mai tari decat altele.  Nu stia de principiul handicapului, cum nu stie nici acuma, dar afirmatia asta e ceva in genul acestei ipoteze. Aici avea poate dreptate Zahavi, cand zicea ca femeile vor ce au ele, ele vad comunicarea la care se pricep atat de bine. Dar el se referea la faptul ca daca in familia unei paunite sunt cozi lungi, ele prefera cozile lungi. Dar cum ramane cu teama consangvinizarii? Femeile se stie ca nu isi prefera verii primari. Personal imi produce sila orice barbat la care vad o vaga asemanare fizica cu mine. Femeile vor si vad comunicare, barbatii vad competitie. Toata lumea e multumita. Asta e diferenta dintre barbati si femei (in explicarea acestui fenomen).

Dar probabilitatea e ca o femeie sa inteleaga mai bine cum merge selectia sexuala din simplul motiv ca ea e mai mult implicata in acest proces.  Tor Noretranders spune in „Omul generos”: „Fa un efort si vei face sex!” Mai precis ar fi „Transmite semnale puternice si vei fi preferat de femele! ” E valabil si pentru masculi? Chiar mai rau. Probabil diferenta dintre masculi si femele e aceea ca ele sunt mai subtile, accepta semnale mai variate si mai bizare, in schimb creierul masculin, programat sa raspunda puternic la stimuli sexuali „clasici”, orbeste pur si simplu in prezenta lor. De aceea probabil cei mai multi barbati nu pot trece de farmecele unei papusi Barbie care cunoaste 500 cuvinte, si sa ii ofere o sansa unei femei culte si sofisticate precum Zoe Petre.  Barbatii au si o putere de concentrare mai mare, ceea ce ii face sa piarda din vedere aspecte colaterale, in acest caz le ingusteaza interesul fata de calitatile femeilor.

Chiar daca idealul de frumusete e variat in diverse culturi si epoci, ea trebuie sa fie fizica in primul rand. Ce semnifica frumusetea? Ipoteza cea mai acceptata e aceea ca semnifica tinerete, deci fertilitate. Nu am facut un studiu, dar as fi curioasa ce prefera barbatii, o tarancuta plina de sanatate, dar total nearanjata sau una eleganta care isi ascunde cearcanele dupa machiaj? In culturile traditionale, oamenii, indiferent de sex, sunt inca si mai „artificiali”, folosesc machiaj si podoabe abundente.  Ce semnifica frumusetea? In primul rand receptivitate sexuala. Cand o femeie e aranjata intr-un fel sau altul, ea transmite mesajul receptivitatii. Unele o fac in mod natural, mimeaza „aranjarea”. Dar de ce prostituatele se machiaza atat de intens si se imbraca atat de provocator?

De ce e bine sa pastram selectia sexuala? Pentru ca selectia sexuala, pe langa unele caractere fara rost, intr-adevar asigura transmiterea unor caractere utile precum generozitatea, diferite talente,  dar asigura si dezvoltarea culturii. Femeile fac o societate. Occidentul e ceea ce e datorita femeilor.  Dincolo de faptul ca societatea nu pierde forta de munca a unei jumatati din populatie, „toanele” femeilor determina o selectie sexuala complexa, cu o influenta culturala diversa. Cu cat femeile sunt mai libere, mai independente material, vor prefera intr-o masura mai mica pur si simplu siguranta materiala necesara, ci tot felul de lucruri bizare, multe utile pentru dezvoltarea culturii.

Ieri s-au implinit 150 ani de la aparitia „Originii speciilor…” a lui Darwin.

 

Please follow and like us:
0

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*