Shermer, ateism, feminism

Recentul incident dintre Shermer si P.Z.Meyer m-a facut sa-mi aduc aminte de un subiect interesant din punctul meu de vedere, dar destul de putin discutat, acela al ateismului de gasca (de organizatie, eufemistic). Pe scurt, cand o femeie l-a acuzat pe blogul lui P. Z. Meyer pe Shermer ca ar fi violat-o la un congres al scepticilor, iar apoi alte femei ar fi marturisit ca si ele ar fi fost violate de Shermer,  majoritatea ateilor care isi fac veacul pe blogul lui P. Z. Meyer i-ar fi luat apararea lui Shermer, fiind aproape complet insensibili la suferintele femeilor care il acuzau. Am vazut comentarii de tipul importantei ateismului fata de feminismul de al III-lea val, adica Shermer  e mai important pentru  ateism decat valorile feminismului. Ca si cand violul ar tine de feminism, nu ar fi o fapta criminala in sine.

L-am cunoscut pe Shermer cand a venit in 2009 la Bucuresti, a tinut o conferinta la Facultatea de Filosofie. Am vorbit cu el, l-am intrebat de contactul agentului lui, si mi l-a dat.  Pe P. Z. Meyer l-am cunoscut anul acesta, la congresul umanistilor, dar nu am vorbit cu el. Cum ar fi logic, umanismul, legat de ateism, ar trebui  sa fie foarte prietenos cu femeile, dar din nefericire nu e asa. De unde vine aceasta discrepanta? Din istorie.

Ateismul exista din Antichitate, dar sub diverse forme, budismul insusi e considerat metafizica ateista. Ateismul „modern” a aparut intr-o perioada istorica in care oamenii aveau incredre in ei, in viata lor, credeau ca pot  schimba natura, propria soarta. Ierarhiile sociale se zdruncinau, o noua clasa, burghezia, capata influenta sociala. Probabil cu cat sunt mai multe schimbari rapide in societate, cu atat optimismul si increderea in progres e mai mare. In aceasta perioada apare umanismul, omul devine „masura tuturor lucrurilor”. Omul, dar nu si femeia. Rousseau, unul dintre filosofii care au inspirat umanismul , este aspru criticat de Mary Wollstonecraft in „Vindication of the rights of women” pentru atitudinea sa misogina. In „Emille” el traseaza ceea ce azi s-ar numi „roluri de gen”.

Dar lucrurile nu se opresc aici. Contrar a ceea ce ar fi parut logic, revolutiile burgheze, desi femeile au participat activ la ele si chiar au avut un rol determinant, nu au dus la o imbunatatire a drepturilor femeilor, din contra secolul al XIX-lea reprezinta un declin al situatiei femeilor fata de cel anterior. Influenta protestantismului asupra clasei mijlocii joaca un rol, dar factorii economici sunt cei mai importanti. Revolutia industriala distruge comunitatile rurale, unde femeile aveau un rol economic important, dar si lucrau cot la cot cu barbatii, si transforma femeile in casnice dependente sau daca lucreaza, ele sunt exploatate la sange, oferindu-le mai putini bani decat barbatilor, traditie mentinuta cu succes pana acum. Si da, femeile lucrau in cele mai grele conditii, inclusiv in mina, sigur, era valabil si pentru copii.

Pe fondul acestor realitati apare teoria lui Darwin, in care se reflecta exact viziunea epocii. Misoginismul lui Darwin este proverbial. S-au facut speculatii conform carora locul zeului crestin detronat ar fi fost preluat de barbatul atotputernic, sigur, alb. Hiperbolizarea diferentelor biologice (dar nu numai) dintre sexe dateaza din aceasta perioada. Pana atunci, imaginea populara era aceea ca partile corpului unui sex, inafara de organele genitale, se pot translata cu succes la celalalt. In prezent, sociobiologia, care pastreaza paradigma darwinista, este fenomenul cultural poate cu cel mai mare rol in mentinerea rolurilor de gen si discriminarea femeilor, poate mai mult decat teoria lui  Freud in epoca lui. E uimitor cat este de populara aceasta teorie in randul barbatilor tineri cu diverse orientari politice, care ii recita paradigmele ca pe „Tatal nostru” in trecutul crestin.  E interesant cum unii socialisti vorbesc despre barbatul ca provider, care este un construct capitalist bazat pe modelul de familie postindustriala, neglijand rolul femeii de-a lungul istoriei si in culturile traditionale, dar inclusiv date de economie.  Ateismul, cel putin cel institutionalizat, vine la set cu misoginismul „stiintific”. Dupa ce am scris o carte despre evolutie, am facut cunostinta pe blog cu misoginismul adevarat prin replici de tipul „o sa nasti in stiinta” (la care am raspuns ca e mai bine decat sa ejaculez in stiinta, cum s-ar fi intamplat daca as fi fost barbat), ca feminismul nu m-a lasat sa fac copii, desi asta era menirea mea.  Si iarasi, contrar a ce se crede, intoxicarea cu idei misogine, dar la alt nivel, este si in tarile occidentale dezvoltate.

Ce e de facut? O noua teorie a evolutiei, care sa duca la o noua sociobiologie intr-adevar stiintifica, care sa lase in urma toata aceasta ideologie. Poate asta e unul dintre cele mai mari servicii pe care le pot face feminismului.

Please follow and like us:
0

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*