Am terminat de citit cea mai plicticoasa carte din viata mea

Da, acum cateva zile s-a intamplat acest lucru.  De obicei nu-mi ia mult sa citesc o carte, dar cu asta am stabilit recordul personal. Cred ca mi-a luat aproape o luna. Am zis sa nu mai citesc numai stiinta sau orice are cumva legatura cu ea, sa mai citesc si…filosofie. Dar mai citisem si filosofie, numai ca de data asta, lucrurile au stat diferit.

Cartea despre care vorbesc este „Despre ingeri” a lui Andrei Plesu. Da multe citate din alte carti, e erudita. Dar, poate pentru ca e dintr-un domeniu atat de diferit de cel in care activez, poate pentru ca abordarile sunt atat de socant de nestiintifice, poate pentru ca eu sunt limitata in a vibra la unele sentimente, idei, dar mi s-a parut cumplit de plicticoasa.

De fapt, ideea generala ar fi, dincolo de mesajul destul de difuz, ca o teorie a ingerilor ar incerca sa explice unele functii umane superioare, cum ar fi imaginatia. Functiile psihice umane ar fi conform viziunii unor filosofi metafizici, de natura supranaturala, ca sa nu spun chiar divina. Ele nu ar avea legatura cu corpul nostru, de care ar fi legate senzatiile. Ingerii ar fi niste entitati carora senzatiile le-ar fi straine, pentru ca nu ar avea corp de tip omenesc. Dar ei ar avea totusi o natura mai consistenta decat divinitea.

Ingerii ar umple spatiul dintre oameni si divinitate. Daca ingerilor le-ar fi specifica imaginatia, de fapt ei ne-ar inspira pe noi cand avem idei, ratiunea pura ar fi apanajul divinitatii. Culmea a ceea natura poate da in materie de spiritualitate ar fi o ratiune pura, greu de inteles pentru noi, posesorii de corp. Aici chiar da niste citate interesante despre viziunea unor filosofi asupra  imaginatiei. Descartes o  discredita total, considerand-o un fel de fantezie, opusa bunului simt, Diderot, o facultate cu o anumita capacitate combinatorie, fara putere creatoare, iar Baudelaire, „regina facultatilor”. Ceea ce el nu spune e ca Einstein o considera mai importanta decat inteligenta.

Din ce in ce mai mult inclin sa-i dau dreptate autorului „teoriei relativitatii”, care ar trebui sa fie considerat si un mare filosof.  In „Civilizatia foametei”” exista mai multe despre originea biologica a imaginatiei, dar si despre capacitatea de a rationa, care se poate numi popular inteligenta (de fapt ratiune).

Animalele rezolva probleme. Ratiunea nu e deloc rara in lumea animala. Invatarea la fel. Dupa ce am scris cartea, a aparut un articol despre inteligenta socanta la niste rude ale melcului de gradina (cum sunt si numite in „Civilizatia foametei””), caracatitele. Ele sunt animale inferioare. De ce sunt atat de inteligente? Ce anume le face asa? Raspunsul ar putea fi destul de simplu. Ce e atunci ratiunea in aceste conditii?

Cum se stie, gandirea tipic umana este cea simbolica. Asa ceva nu s-a descoperit la animale. Gandirea umana nu opereaza doar cu obiectele din natura, ci cu cele pe care le creaza ea permanent. Practic ea creaza mereu obiecte pe care aplica regulile ratiunii. Imaginatia e intr-adevar facultatea de a construi castele in cer, adica a construi lumi virtuale care ajuta la intelegerea celei reale. De aici, rezulta ca imaginatia ar fi o facultate superioara ratiunii.

Ceea ce e si mai important e ca atat imaginatia, cat si ratiunea, depind de corp, de senzatii…Mai mult, functiile afective depind de asemenea de corp. Iar ele sunt esentiale pentru adaptare, ele orienteaza ratiunea, imaginatia etc. Asa ca functiile psihice superioare in absenta corpului ar fi imposibile. De fapt, evolutia in sensul elevarii acestor functii ar fi legata de un corp si… mai sensibil.

Please follow and like us:
0

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*