Această postare e o excelentă ocazie de a scrie despre sistemul ISI, ceea ce i-am promis unei prietene de foarte mult timp. Dar e și ocazia de a revedea cât de bine rimează istoria (sau de rău). Acum câțiva ani, vreo doi, am văzut la un magazin de mobilă, probabil Kika, o carte în germană despre Ignaz Semmelweis. Era în germană, deci în țările de limbă germană, probabil în Austria, nu se vânduse. Asta fac, duc cărțile care nu se vând la magazine de mobilă. Am vrut s-o cumpăr, dar nu se putea. Am ținut-o în mână cu gânduri criminale, chiar în fața camerelor. Când m-am dus a doua oară s-o cer, nu mai era, puseseră alte cărți sau n-am mai știut eu unde s-o caut. Regret și acum. Că n-am mai citit de ceva timp o carte în germană, în plus povestea lui Ignaz Semmelweis e foarte dureroasă și arată de fapt cum merge știința, mai ales știința medicală, dar nu numai. Doctorul maghiar Semmelweis (1818-1865) a făcut o descoperire extraordinară într-o epocă în care nu se știa ce e cu germenii și cum provoacă ei boli (deși idei despre existența lor sunt din Evul mediu, de pe timpul morții negre). Primele microscoape puseseră in evidență niște organisme minuscule care colcăiau în apă, dar încă bolile infecțioase erau produse de…miasme, după știința oficială.
Semmelweis ce face? Obervă ca în spitale, mortalitatea maternă era de 3 ori mai frecventă decât în cazul nașterii cu moașe. Febra puerperală era cauza morții acestor femei, iar prin spălarea mâinilor cu o soluție specială (banală acum, pe baza de clor), dezvoltată de el, incidență ei a fost redusă la mai puțin de 1%. Ignaz a scris și o carte despre asta. A și publicat. Dar ce contează? A fost ridiculizat de somitățile medicale ale epocii. A făcut o cădere nervoasă si a ajuns la un azil de nebuni, unde dupa 14 zile a murit în urma unei cangrene provocate de bătăile administrate de paznici.
Pare dincolo de tradedie? Ironia soartei, să mori de ce practic ai fi putut preveni! Cum arăta lumea înainte de antibiotice? Ce insemna atunci o infecție? Machiajele pentru filmele horror de acum sunt caraghioase față de realitatea de atunci.
Cam așa merg lucrurile dacă încerci să faci bine, dacă vii cu idei noi. Sinuciderea sau nebunia. Nu știu care e mai rea. Dar cel mai dureros e că există persoane influente care ridiculizează un medic care doar spune că e posibil, cu ce a învățat la facultate, dar și din practica de zi cu zi, să reduci frecvența efectelor grave ale unei infecții virale prin managementul inflamației. Adică nu sa vii cu descoperiri, ci să aplici ce ai învățat la școală. Ce face doctorița Groșan, poate cu alte substanțe cu efecte similare, probabil fac unii medici din Africa, India sau alte țări fără pretenții, unde se pare că efectele covid nu sunt atat de dureroase ca la noi. Nu doar că acolo sunt mai mulți oameni tineri, e mai cald, etc. Acolo îngrijirea comunitară e mult mai puternică, dincolo de alți factori. Moașele din poveste adică….Si nu atatea somități care sa spună medicilor si farmaciștilor ce să facă în cele mai mici amănunte cazul unui virus de răceala muntant. Asta in condițiile în care ieri l-am auzit pe Andrei Baciu că nu știa că există substanțe care ar putea combate furtuna citokinică.
https://en.wikipedia.org/wiki/Ignaz_Semmelweis
https://semmelweis.info/if-you-want-to-read-a-really-good-book-read-this-one/
”In atentia colegilor din presa, un pont de investigatie:
Cum stii ca un medic e cu adevarat un cercetator si nu un impostor care se plimba pe la televizor pretinzand ca are un tratament minune?
Foarte simplu. Trebuie sa aiba in CV publicatii stiintifice, adica articole cu cateva caracteristici obligatorii:
1. Idee originala si protocol de cercetare
2. Studii in conditii controlate strict
3. Concluzii verificate
4. Opinii ale altor medici reputati, intr-un proces numit „peer review” care certifica calitatea stiintifica a materialului.
Am cautat de curiozitate sa vad care e activitatea stiintifica a doamnei Flavia Grosan, de exemplu.
Am gasit un singur articol din 2011, publicat in Jurnalul de Chimioterapie Microbiala Oxford. Nu e studiul ei, ci al unui medic din strainatate. la care ea a participat, alaturi de alte cateva zeci de cadre medicale, din care destui romani.
In el, medicii au dat doua antibiotice pacientilor cu pneumonie si au urmarit efectele. Doamna Grosan a avut probabil cativa pacienti inrolati si a trimis datele cercetatorilor din strainatate care au scris articolul.
https://academic.oup.com/…/66/suppl_3/iii19/669346…
Asta e activitatea ei stiinfifica intr-o publicatie reputata globala pe care am putut s-o gasesc. E mentionata la „si altii care ne-au ajutat” intr-un singur articol. Nu ma indoiesc insa ca mai are si alte articole publicate in Romania, caci aici avem o groaza de reviste medicale de nisa, cu impact stiintific real de obicei redus.
Insa ca om de stiinta reputat si care conteaza… ei bine, putem spune destul de simplu ca doamna Grosan nu a depasit Bihorul in mod semnificativ.
Deci, dragi colegi din presa, un pont: Daca vreti sa aflati cate parale face in lumea stiintifica unul dintre medicii care apar la televizor, cautati-i numele in Google Scholar. E varianta motorului de cautare care indexeaza articolele stiintifice care conteaza cu adevarat. Mai sunt utile si PubMed sau ResearchGate.
Va las placerea sa descoperiti acolo si operele stiintifice ale Adinei Alberts, de exemplu. Hint: va fi foarte greu…)
Cu placere.”