Sunt societatile matrilineale mai pasnice decat cele patriarhale? Bunul simt spune ca asa trebuie sa fie, iar istoria sugereaza ca asa a fost. Numai ca, asa cum stim, societatile traditionale, de vanatori-culegatori, erau foarte diferite intre ele ca mod de organizare. Eibl-Eibesfeldt, in „Agresivitatea umana” spune ca toate societatile au cunoscut razboiul, orice ar insemna asta (adica nu ceea ce vedem acum in Ucraina), dar unele sunt cu ideal pacific si altele cu ideal razboinic. Societatile in care traim acum cei mai multi dintre noi sunt cu ideal razboinic. Si patriarhale. Ar putea fi societatile cu ideal pacific adesea matrilineale? Probabil, da. Desi exista si exceptii, cum ar fi kabilii, o societate matrilineala, cu averea si rangul transmise pe linie feminina, dar razboinica.
Probabil e o legatura intre lipsa de resurse si idealul razboinic., sugerata de multe date. Iar patriarhatul (transmiterea rangului si a averii pe linie masculina), cu dominarea masculina asupra societatii, e mai eficient in servirea idealului razboinic. Asta ar explica raspandirea imensa a patriarhatului pe glob, care ar putea fi de fapt urmarea raspandirii idealului razboinic, avantajos in conditii de criza, in situatia in care se intalnesc populatii diferite cultural si lingvistic, care nu pot negocia in mod clasic, cum o fac societatile cu ideal pacific. Acestea dilueaza sansele aparitiei razboiului prin negocieri multiple si ritualuri complicate.
Printre societatile cu ideal pacific descrise de Eibl-Eibesfeldt sunt echimosii (inuitii), dar si ei au cunoscut razboiul. Societatile matrilineale sunt descrise la aceste populatii, prezente pana de curand, acum cateva decenii. Un cercetator scandinav care studia virusul gripei spaniole prina anii 50, a a negociat cu matriarha grupului de inuiti din nordul Americii de Nord pentru accesul la studii pe membrii grupului decedati de aceasta boala la inceputul secolului XX. Cateva decenii mai tarziu a discutat cu nepoata ei, ajunsa in aceasta pozitie.
Prezenta feminina in structurile de decizie ale comunitatii ar diminua mult sansele razboiului. Totusi, in societatile matrilineale, rolurile sexelor sunt separate, desi diferite in diverse culturi, ceea ce arata ce e genul (cultura in jurul unei realitati biologice, dar cultura e diferita in locuri si epoci diferite). Si in societatile matrilineale, razboiul e treaba barbatilor cel mai adesea. Adica tot ei sunt razboinici.
Ne putem imagina o societate matrilineala moderna? Aceasta societate ar transmite rangul si averea pe linie exclusiv feminina, dar daca ar fi evoluat in timp si s-ar fi dezvolatat, ar fi avut alte institutii, alte relatii intre sexe si in cadrul aceluiasi sex. Daca ar fi cunoscut razboiul? Probabil da, dar idealul ar fi fost pacific, iar razboaiele distrugatoare ale modernitatii ar fi fost greu de conceput. Ar fi avut mai putine victime sau deloc, dar ar fi fost mai eficiente si mai specifice. Pumnalul si otrava au fost arme politice feminine din timpuri stravechi. Am putea specula mai departe amintind nu doar celebre asasinate politice comise de femei, cum ar fi cel al lui Marat, dar si comandoul creat de Golda Meir pentru a ucide capii miscarilor teroriste palestiniene. Interesant ar fi cate femei au acum cu fantezii cu asasinarea unui anumit lider care a initiat si continua razboiul din Ucraina. Am putea specula, luand in considerare comportamentul altor primate, dar si al propriei specii, ca in cazul femeilor, razboiul sau crima politica au functii pur utilitare, nu reprezinta o demonstratie de forta, ca in cazul barbatilor. Dar sigur, e nevoie de studii.
Leave a Reply